sâmbătă , 23 septembrie 2017

Locuri inedite în Moldova

658x0_padurea-domneasca-4

În timp ce agenţiile turistice ne ademenesc cu oferte de călătorii în ţări străine, locurile frumoase din R. Moldova aşteaptă să fie descoperite. 

Locuri din ţara noastră unde veţi putea să vă odihniţi, să vă amelioraţi sănătatea şi să trăiţi experienţe noi.

Staţiunea balneologică „Nufărul Alb”, or. Cahul

Staţiunea „Nufărul Alb” a fost fondată în 1986, într-o zonă bogată în izvoare minerale ce conţin săruri sulfuroase, clor, natriu, iod şi brom. În prezent, „Nufărul Alb” este de departe cel mai mare sanatoriu din R. Moldova, fiind situat în imediata apropiere de centrul oraşului Cahul. Apa cahuleană este folosită la tratamentul aparatului locomotor şi cardiovascular, sistemului nervos central şi periferic, maladiilor ficatului şi rinichilor, metabolismului, tractului gastrointestinal, precum şi a maladiilor ginecologice şi dermatologice. Este intens folosită hidropatia (tratamentul cu apă). Staţiunea are o capacitate de 500 de locuri. După sesiunile medicale, pacienţii pot vizita biblioteca, sala de biliard, bazinul sau discoteca.

Lacul Beleu

Alte atracţii turistice: Lacul Beleau (s. Văleni), bazin acvatic foarte vechi, care are 5-6 mii de ani

Staţiunea balneoclimaterică „Codru”, s. Hârjauca

Fondată în imediata apropiere de Mănăstirea Hârjauca, la aproximativ 25 km de oraşul Călăraşi, staţiunea balneoclimaterică „Codru” este una dintre cele mai apreciate din R. Moldova pentru tratarea maladiilor gastrointestinale, a sistemului nervos central şi periferic, restabilirea aparatului locomotor, cardiovascular şi a căilor respiratorii. Serviciile oferite de sanatoriu includ şedinţe de masaj şi băi de nămol. Condiţiile de cazare în cele 440 de locuri disponibile s-au apropiat mult de standardele europene. Avantajul staţiunii este faptul că se află chiar în sânul naturii unde omul îşi poate restabili echilibrul spiritual, făcând o escapadă în adâncul codrilor.

Manastirea Harjauca 4

Alte atracţii turistice: Mănăstirea „Înălţarea Domnului”, Hârjauca (1740) – lăcaşul este situat în zona pitorească a Codrilor. Face parte din salba de mănăstiri din centrul Basarabiei, care trebuie văzute împreună: Răciula-Hârbovăţ-Frumoasa 

Orheiul Vechi

Orheiul Vechi este, fără îndoială, cel mai vizitat loc din R. Moldova. Relieful stâncos, satele pitoreşti şi lăcaşurile sfinte creează o atmosferă arhaică, ruptă de tumultul civilizaţiei. Veţi descoperi aici un muzeu în aer liber cu ruine şi inscripţii medievale lăsate pe stâncile de calcar. Peisajul locului bucură ochiul atât vara, cât şi iarna. 

Recomandăm să vizitaţi Orheiul Vechi în perioada festivalului de muzică etno „Gustar” care se va desfăşura pe 25-26 august. Oaspeţii vor avea ocazia să asculte un dialog multicultural suculent, de melodii cu tradiţii din Balcani, America de Sud şi centrul Europei. Organizatorii vor amenaja un loc destinat corturilor la doar 50 m de scena principală. Cei care vor dori mai mult confort vor putea să se cazeze în pensiunile „Casa Verde”, „Casa din Luncă”, „La popas”, „Drumeţia” etc. din satele Butuceni şi Trebujeni.

Baile tataresti, Orheiul Vechi

Alte atracţii turistice: Băile tătăreşti (sec. XIV) – pe malul Răutului, lângă satul Trebujeni s-au păstrat ruinele unor băi tătăreşti rămase din epoca Hoardei de Aur

„Hanul lui Hanganu”, s. Lalova

Hanul lui Hanganu 1(vacante_md)

Pensiunea rurală „Hanul lui Hanganu” se află pe malul Nistrului, în satul Lalova, r-nul Rezina. Oaspeţii vor fi cazaţi într-o casă amenajată în stil moldovenesc cu lejancă, şemineu, covoare ţesute şi ulcele. Complexul include de asemenea o sală polivalentă, saună, fâneaţă, parcare, terase, livadă şi vie. Vizitatorii pot merge la plimbare cu barca pe Nistru sau la pescuit. De asemenea, aici este unul din puţinele locuri unde poate fi practicat paraşutismul. În sezonul estival, la dispoziţia oaspeţilor stau livada, via şi prisaca.

Alte atracţii turistice: Mănăstirea Ţâpova (sec. XIV-XVI) – e un complex monastic format dintr-o serie de chilii săpate în stâncă. Vă recomandăm să vă plimbaţi prin părţile locului. Peisajul stâncos de pe malul Nistrului este superb.

Pădurea Domnească, r-nul Glodeni

Cea mai mare rezervaţie ştiinţifică din R. Moldova impresionează prin diversitate şi pitorescul locului. Aici, vizitatorii vor găsi acea oază de linişte pe care doar natura poate să o dea. „Pădurea Domnească” e situată în lunca Prutului de Mijloc. Localnicii îi mai zic „Ţara Bâtlanilor”, deoarece aici fac popas peste 100 de specii de păsări. Pădurea Domnească este singurul loc din ţară unde pot fi văzuţi zimbri. Aceste animale masive vor atrage neapărat obiectivul aparatelor de fotografiat şi vor trezi entuziasmul călătorilor. 
Oaspeţii pot fi cazaţi în pensiunile din satele Balatina, Viişoara şi oraşul Glodeni.

Suta de movile

Alte atracţii turistice: Rezervaţia „Suta de Movile” – monument natural format dintr-un lanţ de peste o mie de movile dispuse paralel cu râul Prut.

Mănăstirea Ţipova(Ţâpova)

La Ţipova şi Horodişte civilizaţiile dispărute au lăsat mărturii datând tocmai din secolul XII înaintea erei noastre.

Monastery view
Mănăstirea rupestră Ţipova

Cărăruşa aşternută pe sub nucii bătrâni ne scoate în zăvoaie şi poieniţe pitoreşti, întinzându-se pe coasta povârnişului până la apa Nistrului. Scările de piatră, însoţite de “Lumânările Domnului”, ce ard solemn în pară aurie, coboară în zigzag într-o râpă adâncă. Poteci înguste, încărcate de taine şi vrajă, te poartă printre stânci ciudate, te scot pe neaşteptate pe maluri primejdioase de prăpăstii.

Câte generaţii de străjeri, secole la rând, au ţinut piept invadatorilor, încleştânduse în lupte corp la corp, aflându-şi moartea în prăpăstiile ce apărau mănăstirea-cetate!

Ansamblul monastic Ţipova, care întruneşte 18 încăperi, săpate în rocă la o înălţime ameţitoare, e un impresionant muzeu în aer liber. Pe piscul primejdios, situat în între râpa Blănăreiţei şi Valea-Satului se văd şi azi ruinele unui orăşel mort, populat până la era noastră de triburi getice. Râuşorul Ţipova, coborând spre Nistru, formează numeroase cascade cu o înălţime de 10-16 metri, care au pus cândva în mişcare pitrele multor mori de apă.

Arhimandritul V. Puiu, în lucrarea sa “Mănăstirile  din Basarabia”, editată în 1919 la Chişinău, menţionează: “Când şi de cine a fost înfiinţat acest schit, nu se ştie”. Se presupune că şi acest schit, ca şi toate peşterile săpate în malurile Nistrului a slujit creştinilor încă de prin secolul al XIII-lea.

Monastery view
Mănăstirea rupestră Ţipova

După ce vremurile s-au mai liniştit, monahii au ieşit deasupra malului, întemeind schitul cu gospodăria de astăzi, îndeosebi după 1756, când pământul schitului a fost dăruit de către Radu Racoviţă mănăstirii Dobrovăţ din judeţul Vaslui.

Acest schit este aşezat pe una din cele mai încântătoare poziţiuni; biserica cu o mică clopotniţa, 15 chilii şi trapeza, e pe culmea malului înalt şi stâncos al Nistrului, pe coasta căruia până lângă apă, e o pădure minunată de stejari.

La 1776 schitul a fost reînnoit de monahul Bartolomeu, întemeietorul mănăstirii Saharna, care, găsindu-l părăsit, i-a reparat chiliile şi biserica şi a reînceput slujbe în ea.
Privitor la trecutul acestui schit, credem a arăta şi următorul fapt. La 1813 mănăstirea s-a văzut ameninţată a pierde o parte din pământul ei, pe care voia sa-l ieie un oarecare moşier Ioan Sacherlaş. Conducătorul mănăstirii, ieromonahul Laurenţiu, se îndreaptă atunci către mitropolitul Gavriil cu următoarea tânguire: “Au trecut nouăzeci de ani, de când fericitul întru pomenire boierul domnesc moldovan Dimitrie Racoviţă, ca dovadă a userdiei sale faţă de biserica Domnului, a dăruit o bucată de pământ mănăstirii Horodişte. Deşi după aceea, de trei ori a fost măsurat şi despărţit pământul mănăstirii de-al satului, parte de pământ dăruită mănăstirii a rămas nemişcată şi semnele hotarelo de asemenea până acum, precum se vede, din documentul ce supun cunoştinţei Înalt Preasfintei voastre. Cum însă, moşierul satului Horodişte, boierul Ioan Secherlaş, chemând măsurător, a măsurat el însuşi atât locul mănăstirii, cât şi al satului Horodişte, după care a schimbat hotarul pământului astfel, încât jumătate de pământ este trecut la sat, iar mănăstirea rămâne fără apă. Afară de aceasta, de la cei 12 scutelnici care trăiesc pe pământul mănăstirii, el a hotărât sa le ieie câte 5 lei pe an chiria locului caselor, câte trei zile de clacă şi câte două găini. De aceea, spre a fi feriţi şi de alte neajunsuri, cu smerenie rugăm Înalt Preasfinţia voastră să sprijiniţi mănăstirea Horodişte de neajunsurile moşierului Sacherlaş.”.

Nistru si manastirea Tipova
Nistru şi Mănăstirea rupestră Ţipova

Mitropolia a comunicat chestiunea departamentului agricol pentru a lua apărarea mănăstirii, dar rezultatul nu se cunoaşte.

Desfiinţarea schitului are loc la 1842. În acel an tot pământul îi era luat şi trecut mănăstirii Căpriana, iar schitul alipit la mănăstirea vecină Saharna de care depinde până astăzi.

O relatare amplă despre locurile sacri de la Ţipova conţine şi monografia “Bessarabia”, tipărită în 1903, la Moscova: “Mănăstirea de lângă Horodişte e plasată original, pe un loc excepţional de frumos. Stânca de piatră scoate în relief spre râu numai faţadele, însăşi mănăstirile, biserica, 15 chilii şi trapeza sunt camutlate în interiorul malului. În stânca e săpată şi clopotniţa, care are patru clopote, cel mai mic cântăreşte 20 de funturi, cel mai mare – 6 puduri. Spre vest dealul e acoperit cu o dumbravă, spre nord-est povârnişul cade brusc în albia Nistrului, iar sus pe platou, în partea de sus, se întind ogoarele şi fânaţurile mănăstirii. Un izvor modest de existenţă pentru călugări serveau şi viile, moara de apă. De pe malul stâng se deschide spre râu o privelişte fermecătoare, se văd desluşit grotele, biserica din stâncă şi chiliile, pe coama dealului se înalţă o altă biserică, cu două vii şi o livadă în preajmă, toate inundate de verdeaţă”.

Nistrul lângă satul Ţipova
Nistrul lângă satul Ţipova

Prospectul turistic “Rezina”, bogat ilustrat, scos de sub tipar în 1989 la editura “Timpul” din Chişinău, vine cu următoarele note: “Lângă satul Ţipova, deasupra rezervorului nistrean de apă pare că atârnă o stâncă, care protejează de eroziune grotele de provenienţă naturală şi artificială. Aici în secolele XI-XVIII exista o mănăstire. Mănăstirea de la Ţipova, săpată într-o stâncă gigantica, este, după părerea specialiştilor, una dintre cele mai importante din toate complexele monastice de pe malurile Nistrului. Mănăstirea uimeşte prin dimensiunile ei şi prin mulţimea de încăperi, legate prin treceri interioare.

De mănăstirea de la Ţipova sunt legate multe legende. Una dintre ele yice că anume aici Ştefan cel Mare s-a cununat cu soţia saVoichiţa. Alta spune, cum că aici, în această mănăstire s-a sfârşit viaţa poetul mitologic grec Orfeu, iar mormântul lui se află într-o nişă de la poalele cascadei, şi-l poţi recunoaşte după o lespede cu 7 găuri.

O fi aşa sau altfel, nu se ştie sigur. Un fapt însă rămâne incontestabil: schitul de la Ţipova întră în lista celor mai vechi, celor mai valoroase comori ale neamului nostru.

Ansamblul în cauză, îmi expplică Tudor Iascenco, redactorul ziarului din Rezina, este compus din două mănăstiri, săpate în malul abrupt al Nistrului la o înălţime de 90-100 metri de la apa râului, prima a luat naştere în secolele XI-XII, a doua – în secolele VI-VIII. În total aici s-au păstrat 18 încăperi, care-s unite între ele cu scări, treceri interioare şi balcoane. Impresionează, mai ales, biserica Adormirii, care e destul de spaţioasă, are pereţii tencuiţi, tavanul prezintă o boltă semisferică ce emite cupola. Cât priveşte satul Ţipova, el e atestat documentar în anul 1746. Ansamblul monastic e luat sub ocrotirea statului, se fac lucrări de restaurare.

Una din cascade
Una din cascade

Ziarul “Farul nistrean” din 9 iulie 1988 a publicat o pagină de ziar despre tinerii ce munceau în sudoarea frunţii pe creştetul piscului de la Ţipova. “Circa cinci sute de desene, semne, inscripţii rupestre, făcute pâna la era noastră de către triburile care ne populau plaiul, au fost găsite de către membrii clubului “Fenix” şi transmise spre studiere istoricilor şi arheologilor”, făcea ziarul bilanţul muncii de doi ani.

Aici, pe câţiva kilometri de-a lungul malului Nistrului, sunt descoperite sute de monumente ale istoriei şi culturii noastre antice. Braniştea e unicală prin diversitatea bogăţiei arheologice: sate şi orăşele străvechi, cetăţi, biserici, schituri şi cimitire sunt săpate în malul priporos. Mănăstirea, ocrotită de această stâncă milenară, le-a servit moldovenilor secole la rând scut de apărare în lupta lor aprigă pentru libertate şi independenţă. Mănăstirea-bastion, care a salvat atâtea şi atâtea generaţii de băştinaşi de robia tătaro-turcească, e o expresie vie a memoriei poporului.

Multe din obiecte mănăstirii sunt legate de numele gloriosului domnitor al Moldovei, Ştefan cel Mare. Legendele ce vin din adâncul secolelor cântă dragostea lui faţă de crăiţa Maria Voichiţa, împletesc cununa de slavă renumitului poet mitologic Orfeu.

Malurile stâncoase

Malurile stâncoase

Mănăstirea de la Ţipova, o adevărată perlă a patrimoniului nostru naţional, e inclusă în cele mai prestigioase cataloage şi prospecte turistice din Europa. În anul 1975 ea a fost luată sub ocrotirea statului. Dar puţina-i popularitate şi indiferenţa noastră a adus complexul monastic la un adevărat dezastru. În 1988 braniştea “Ţipova” a fost luată în arendă de către asociaţia ecologică-culturală “Fenix” pentru a se crea aici un impresionant muzeu sub cerul liber. Sunt în toi lucrările de restaurare. Sălile spaţioase din stâncă vor fi în curând transformate în expoziţii de obiecte de antichitate găsite pe moşiile satelor Ţipova, Horodişte, Lalova, Saharna.

Deviza este valabilă aici pentru orcine şi oricând. Farmecul peisajului nistrean, valoarea unicală a complexului monastic “Ţipova” constituie în acest sens argumente de netăgăduit.

(Din cartea “Mănăstiri Basarabene”, T.Ţopa şi V.Trofăilă, Chişinău 1995)

 

 

 

Mănăstirea Saharna este una dintre cele mai frumoase mănastiri din Basarabia.

Datare

Ante 1495, reîntemeiată la 1776

Localizare

Judeţul Orhei: Saharna

Descriere succintă

Complexul monastic este situat într-unul din defileurile pitoreşti din apropierea satului Saharna, la 14 km de staţia de cale ferată Râbniţa, pe malul drept, abrupt al Nistrului. Nucleul istoric al mănăstirii l-a constituit vechiul schit rupestru de la Saharna (vezi: “Mănăstrirea rupestră de la Saharna”), care datează, posibil din sec. XV. Faptul, că satul “Zăharna” este pomenit din 1495, indică posibilitatea existenţei schitului până la această dată.

La o depărtare de 200 de metri de schit se află actuala mănăstire de zid Saharna, cu hramul “Sfânta Treime”. Pe la 1818, în timpul egumenului Paisie a fost începută zidirea bisericii mari de vară şi a unei clopotniţe de piatră. Lucrările s-au terminat la 1821, în timpul egumenului Tarasie, iar lăcaşului i s-a conferit hramul “Sf. Treime” de către Mitropolitul Veniamin al Moldovei. În 1837, pe timpul egumenului Onisifor s-a renovat iconostasul şi s-a construit un corp de clădiri pentru fraţi. În anul 1863, pe timpul egumenului Serafim a fost zidită biserica de iarnă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1900, în timpul egumenului Iosif, s-a construit, în afara curţii, un corp de case din piatră pentru moară şi magazie, iar în 1911, sub conducerea egumenului ieromonah Inochentie, s-a zidit arhondaricul, magaziile pentru pâine şi câteva chilii pentru fraţi.

În incinta mănăstirii este îngropat întemeietorul şcolii agricole din satul Saharna, moşierul N.C. Apostolopulos, decedat în 1907. Pe teritoriul mănăstirii au existat în trecut 22 de cascade.

Deşi mănăstirea era înfloritoare în anii 50, ea a fost închisă de autorităţile sovietice în anul 1964. În incinta mănăstirii a fost organizat un spital de psihiatrie, devastându-i-se avutul.

Mănăstirea a fost redeschisă în 1991. Tot atunci au fost reparate clădirile bisericilor.